Procedura divortului

Competenta in materie de divort apartine judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla ultimul domiciliu comun al sotilor.

Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in raza teritoriala a judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este cea de la domiciliul paratului. In cazul in care paratul nu are domiciliul in tara, competenta apartine judecatoriei de la domiciliul reclamantului.

La primirea cererii de divort presedintele instantei verifica existenta consimtamantului sotilor si semnaturile acestora, dupa care fixeaza un termen de doua luni in sedinta publica. Chiar daca in acest termen unul dintre soti a revenit asupra acordului, este suficient ca la termenul fixat in sedinta publica sa se mentina acordul existent la data cererii de divort.

Hotararea care se pronunta pe baza acordului sotilor este definitiva si irevocabila in ceea ce priveste solutia divortului si impotriva ei nu se poate promova nici o cale de atac, dar, sotii au posibilitatea de a ataca hotararea numai in ceea ce priveste modul de solutionare a cererilor accesorii divortului, daca sunt nemultumiti de solutia dispusa de instanta judecatoreasca.

Hotararea de divort se pronunta in sedinta publica, in toate cazurile.

Daca divortul este cerut pentru o boala grava si incurabila survenita inainte sau in timpul casatoriei, instanta urmeaza, ca si in cazul divortului prin acord, sa constate desfacerea casatoriei fara a pronunta divort din vina sotului parat.